Un petic de pînză cenușie
Tînărul pictor examinează încă o dată tabloul la care lucrase deja săptămîni la rînd. Constată că trebuie să mai finiseze. Tema măreață a tabloului său este Întoarcerea fiului risipitor".
Acum este aproape gata. Aproape? Da! La drept vorbind, mai este doar o pată relativ mică, care arată culoarea pînzei originale. Aproape gata? Nu, de fapt nu! Partea cea mai importantă, sau mai bine zis, cel mai important lucru, lipsește încă: el, fiul risipitor, în rest totul este gata: minunata casă părintească, cu toate ornamentele ei, este foarte reușită; pe lîngă casă robi veseli care lucrează la îngrijirea animalelor care zburdă; lanuri de grîu și flori pe marginea drumului; mai încolo, în planul din spate, munți împăduriți, iar deasupra albastrul luminos al cerului. Și totuși dominantă este statura tatălui pe fața căruia radiază o bunătate de nedescris, dar, ale cărui trăsături reflectă o îngrijorare. Cu privirea în zare, scrutează văzduhul așteptînd pe cineva. Și dintr-o dată, l-a zărit! Acest cineva trebuia să fie redat pe locul cenușiu, liber. Acolo își are locul fiul risipitor, care încă nu este pictat. La drept vorbind, de ce nu? Ei bine, pictorul nostru a căutat de multă vreme un tînăr care i-ar putea fi ca model pentru fiul risipitor. Pînă acuma însă n-a găsit pe cel potrivit. Pictorul are o imagine foarte precisă despre el. Într-o zi pe cînd străbătea cartierul de mizerie al Londrei, dintr-o dată își zărește modelul. Rareori a întîlnit o statură omenească mai ruinată: păr răvășit, barbă neîngrijită, murdar, învelit mai mult în zdrențe, tînăr și totuși încovoiat, rezemîndu-se de un zid. În obrajii lui fini viciul și patimile au săpat urme de neșters. O față de om schimonosită pînă la imposibilitatea de a mai fi recunoscută. Aproape că nici nu aude cînd pictorul i se adresează. Abia cînd acesta îi întinde o monedă de argint, în ochii lui stinși apare o licărire. Apoi repede cade la învoială, înțelege că a doua zi după - amiază la ora trei trebuie să apară așa cum este la locuința pictorului. Adresa o găsește pe cartea de vizită. O masă bogată și o plată bună îi sunt asigurate. Ca plată anticipată, primește pe loc zece lire, ca să fie sigur. Ziua trecu repede, în ziua următoare, sună punctual la ușa cu adresa. Pictorul deschide în grabă. A pregătit totul. Se bucură că în sfîrșit va putea termina tabloul. Dar cine este acesta? Un om străin stă în fața ușii lui. Necunoscutul vrea să intre. Pictorul îl oprește. Tocmai vrea să întoarcă spatele străinului, cînd acesta scoate ceva din buzunar și-i pune în fața ochilor o carte de vizită cu adresa sa, a pictorului. Atunci totul se lămurește. Tînărul, acel chip jalnic pe care l-a depistat în cartierul mizeriei, stă înaintea lui. Însă el a fost la frizer care l-a bărbierit, s-a spălat, s-a îmbrăcat în haine noi, și așa aranjat, avea o figură ordonată. Ce decepție! Tînărul din cartierul mizeriei a ruinat totul cu felul lui necugetat. Așa cum arată, nu mai are nevoie de el, pictorul nu-l poate folosi ca model. De aceea, necăjit, îi închide ușa în față.
Tabloul rămîne mai departe neterminat. Bucata de pînză cenușie rămîne mai departe cenușie. Locul din fața crediciosului tată rămîne mai departe gol. Și toate acestea numai pentru că unul" care trebuia să vină așa cum era, n-a venit. Ba el a venit, ce-i drept, însă nu așa cum s-au înțeles. Așa cum venise el, nu putea fi acceptat.
Știi tu că și astăzi mulți oameni fac exact ca și el?
Se poate ca tu însuți să te găsești într-o stare ruinată de nemulțumire. Tînjești după o viață curată, fericită? Poate că pînă acuma ai încercat să ieși din situația nefericită într-un mod cu totul greșit, în loc să vii la Isus Cristos, Domnul și Mîntuitorul, așa cum ești, și să-I aduci vina ta, tu amîni mereu, tot în speranța că te faci mai bun. În loc să dai totul la o parte ca să fii iertat, tu mai vrei poate să dai dovadă de ceva calități proprii. Ce păcat! Trebuie atunci ca ușa să stea închisă între tine și bunul Dumnezeu, pînă tu devii mai bun? Nu, înțelegerea dintre Dumnezeu și oameni sună altfel! Fiul lui Dumnezeu a venit să caute și să mîntuiască ce era pierdut, de aceea El cheamă pe toți cei trudiți și împovărați să vină la El! (Ev. Luca 19:10; și Ev. Matei 11:28). Domnul Isus dorește să-ți dăruiască salvare, pace și liniște.
Este așa de ușor să devii un copil fericit al lui Dumnezeu. Poate că locul gol-cenușiu de pe pînză tabloului nostru este încă liber.
Umple-l!
Așa cum sunt la Tine vin
Putere n-am, Tu-mi fii sprijin!
Mă spală-n Sîngele-Ți divin,
O, Mielule, eu vin, eu vin!"Friedhelm König