Ținta călătoriei
Un bărbat se ducea într-o stațiune. Avea o mulțime de bagaje, așa încît prin gări întîmpina tot felul de neplăceri. Într-o gară a fost așa de supărat încît la întrebarea unui călător: "Unde mergeți, domnule?" își pierdu răbdarea și înjurînd puternic, strigă: "La dracu!" Un alt călător care era creștin, auzi acele cuvinte, merse după el și se așeză în același compartiment. După ce se liniști puțin, creștinul începuse vorba cu el.
Pe parcursul discuției a găsit prilejul să-i a-ducă aminte de răspunsul dat, apoi îl întrebă: "Cînd credeți că veți ajunge la ținta călătoriei?"
Celălalt care se mai potolise puțin, s-a rușinat de iuțeală răspunsului. Mărturisi deschis că răspunsul lui grăbit la urma urmei era adevărat și că adevărata țintă a călătoriei a fost bine arătată în cuvintele spuse mai înainte.
Acești doi oameni, care stăteau fată în fată în același compartiment, mergeau pe căi deosebite: u-nul mergea hotărît spre iad, iar celălalt avea o țintă sigură în cer. Unul se afla pe calea largă a pierzării, iar celălalt pe calea cea strîmtă ce duce la viata veșnică. Și călătoria vieții noastre pe acest pămînt trebuie să ducă în cer, sau în iad. Așa că întrebările cele mai însemnate pentru fiecare din noi sînt: "Care este ținta călătoriei mele? Pe ce cale călătoresc?"
Dacă ești pe calea pierzării, te rog oprește-te și întoarce-te la calea care duce la viata veșnică. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în EL, să nu piară, ci să aibă viata veșnică" (Ioan 3.16). "Isus i-a zis: EU sînt CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA" (Ioan 14.6).