INDEX

 

 

 

Scandal pe estradă

 

Agitație în Berlin! De data aceasta, nimic politic. Revista „Bravo" a invitat grupul muzical pop „Rolling Stones" să vină la Berlin ca să dea concerte în sala Waldbiihne. Reprezentația urma să aibă loc miercuri, 15 septembrie 1965. Cei cinci englezi sosesc după-amiază pe aeroport, unde sunt întîmpinați de o mulțime de admiratori. După aceea tineretul năvălește literalmente în sala Waldbiihne ca să-și sărbătorească idolii. Pe unii tineri nu era ușor să-i deosebești dacă sunt băiați sau fete, căci unii dintre adolescenți și-au lăsat părul lung pînă peste umeri. Atît fetele cît și băieții, fără excepție, toți poartă pantaloni lungi și strimți.

Din ce în ce tot mai multă lume vine să-i vadă și să-i audă pe „Rolling Stones". Încă înaintea de începerea concertului pop, rondul supraaglomerat al sălii Waldbiihne ajunsese la o înghesuială extrem de periculoasă. Unii tineri aprind materiale inflamabile pentru artificii colorate. Aljii aruncă artificii cu fum înecăcios. Fetele încep să țipe. În sfîrșit, grupul „Rolling Stones" apare pe scenă și intră în acțiune. Ei își aruncă capetele pe spate și înainte, în dreapta și în stînga, în timp ce instrumentele lor scot niște sunete asurzitoare.

N-au trecut nici două minute, că tinerii din sală, deveniți isterici, încearcă să năvălească pe scenă. Poliția își pune toate forțele ca să-i respingă. Deja căzuseră cîțiva admiratori pe tribună pentru că partea din față a acesteia a fost unsă preventiv cu săpun moale. Grupului de muzică pop i se pare prea riscant să continue reprezentația și părăsește temporar scena. Abia după ce poliția a format un cordon dublu, grupul intră din'nou în acțiune pentru a împlini cele douăzeci de minute ale reprezentației stabilite mai înainte, în gălăgia ce s-a iscat în sală muzica aproape că nici nu se mai aude.

Curînd însă admiratorii se năpustesc dintr-o dată în față, apropiindu-se de vedetele lor idolatrizate, într-o clipă aceștia au dispărut. Fug de pe scenă, ca și cum ar fi fost în joc viața lor și sub protecția poliției se ascund într-un adăpost subteran, de unde pe căi ocolite sunt conduși la hotel. După aceasta, sala Waldbuhne se transformă cu desăvîrșire într-o căldare vrăjită, în timp ce în fața sălii o mică orchestră intonează ritmuri ieșite din comun, ca la un ordin, admiratorii pop încep să demonteze scaunele, alții aruncă cu pietre și sticle de colo-colo în lămpile electrice, sau alții aruncă cu bucăți de scaune în mulțimea care țipă asurzitor. Treizecișicinci de polițiști încearcă să calmeze masele, însă zadarnic. După o luptă înverșunată între polițiști și admiratori, cei din urmă sunt alungați de pe arenă. La întoarcerea spre casă aceștia se asociază cu tinerii decepționați care n-au putut primi bilete. De îndată mașinile parcate sunt răsturnate și deteriorate, blocîndu-se străzile. Tramvaiele rapide de cursă lungă se opresc. Cînd liniștea se restabilește într-o oarecare măsură, este deja tîrziu.

Acuma putem vedea care a fost bilanțul reprezentației „Rolling Stones" în Berlin: Pentru reprezentația lor de douăzeci de minute au primit 60.000 de mărci, în urma lor a rămas un cîmp de luptă. Numai sala Waldbühne s-a ales cu o pagubă de circa 40.000 de mărci: băncile, scaunele au fost aproape complet deteriorate, jumătate din becuri au fost sparte, încăierarea celor aproximativ 20.000 de suporteri - pop, majoritatea fiind între 15 - 17 ani, cu polițiștii s-a soldat cu o jertfă de 87 de răniți, dintre care mulți foarte grav, care au fost transportați la spital. Dimensiunea pagubelor produse în afară de sala Waldbühne abia că se poate calcula. 85 de tineri recalcitranți au fost arestați.

În toate vremurile au existat lucruri care au captivat inima omului, vrăjind-o și înlănțuind-o. Ele au fost și sunt adorate în public sau tainic. La poporul Israel a fost un vițel de aur pe care l-au turnat din bijuteriile lor, apoi i s-au închinat. La băștinașii din pădurile seculare au fost și sunt niște figuri urîcioase din lemn, cu ochii holbați. La oamenii de azi, în loc de idealuri, roată - mprejur cît vezi cu ochii sunt numai idoli; aceștia sunt atît de idolatrizați, încît portretele lor se poartă cu sine, sau se decorează camera cu ele.

Există însă idoli mult mai moderni; tot ceea ce îți acaparează inima este un idol și tot ce jertfești idolului tău ca timp și bani, este idolatrie.

Tu trebuie să știi că ești chemat la cu totul altceva. Dumnezeu vrea să te aibă! El îți spune: „Eu sunt Domnul, acesta este numele Meu; și slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor" (Isaia 42:8). Fii cinstit! Nu te înșela singur! Idolatria ta strict personală nu te-a făcut fericit. Și tocmai fericirea este ceea ce cauți, de care ai nevoie! Dumnezeu vrea să ți-o dăruiască. El îi asigură pe toți care vin la El: „... vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri" (Ezechiel 36:25). De aceea, vino la Isus Cristos! Numai El te poate face liber și fericit!

Friedhelm König

 

 

 

INDEX