Pe eșafod
În cărțile de istorie se află și cunoscuta istorioară despre Sir Walter Raleigh și zelosul său slujitor. Acest Sir Walter Raleigh (1552 - 1618) a fost unul din renumiții amirali ai Angliei și totodată un expert în expediții de descoperiri. Pentru regina sa Elisabeta I, care aprecia foarte mult pe acest om curajos și cinstit, a călătorit adesea peste ocean în America. Dintr-una din aceste călătorii a adus și foi de tutun, din care a văzut că fumează triburile pieilor roșii. Mai aduse și o pipă veritabilă din piele roșie pe care o considera proprietatea lui. Ce-i drept, Columb adusese deja tutunul în Europa, însă fumatul acestuia rămăsese totuși încă multă vreme necunoscut.
Într-o zi, pe cînd Sir Raleigh se afla în camera lui de studiu și trăgea din pipă învăluit într-un nor gros de fum, servitorul său intră în cameră. Acestuia nu-i veni să-și creadă ochilor cînd văzu că din nările și gura stăpînului său ieșea un nor gros de fum. De spaimă a rămas încremenit pe loc, apoi ieși iute afară. Apăru din nou cu o găleată plină cu apă și înainte ca Sir Raleigh să-i poată spune vreun cuvînt explicativ, acesta îi aruncă cu toată puterea apa drept în obraz. Servitorul era convins că a săvîrșit o faptă bună, căci s-a gîndit că acolo trebuie stins ceva. Și chiar dacă Sir Walter Raleigh nu a fost de-a dreptul încîntat de dușul neașteptat, a trebuit să rîdă la urmă din toată inima.
Nimic din viața acestui mare bărbat nu este așa de cunoscut ca această întîmplare veselă. Mai puțin cunoscut este faptul că i s-a făcut o mare nedreptate și în cele din urmă a trebuit să moară pe eșafod, în anul 1603 regina Elisabeta a murit, urmîndu-i la tron James I, fiul Mariei Stuart. Raleigh căzu în dizgrație și fu condamnat la moarte pentru pretinsă înaltă trădare. Sentința însă fu amînată. A fost ținut la închisoare timp de treisprezece ani în turnul Londrei, închisoare ce era pentru întemnițații politici din acea vreme. Pentru că regele avea nevoie de Sir Raleigh pentru o nouă acțiune cutezătoare în Guiana, l-a grațiat. Cînd această expediție a eșuat, însă fără vina lui, regele renunță definitiv la temerarul navigator și a dispus să se execute sentința de moarte rostită cu cincisprezece ani în urmă. Realitatea era că acest Raleigh a fost unul din cei mai nobili fii ai poporului său. A fost un om foarte talentat care a scris o istorie universală în cinci volume și numeroase lucrări științifice.
Însă el n-a fost numai un savant, ci și un om din neam bun, curajos și îndrăzneț ca nimeni altul. Dar înainte de toate el a fost un creștin, în toate fazele din viața sa el a avut parte de harul și statornicia Domnului. El s-a bucurat de această pace cu Dumnezeu pentru că s-a simțit în siguranță la pieptul și în brațele lui Isus. Apoi veni cea mai grea și ultima lui zi pe acest pămînt. Pe data de 29 octombrie 1618 a trebuit să se urce pe eșafodul din Londra. Se sui pe eșafod ca un erou. Cînd și-a așezat capul pe butuc, călăul îl întrebă dacă stă bine așa. Atunci Raleigh îi răspunse: Este totuna prietene, cum stă capul, atîta vreme cît sufletul meu este în ordine". O splendidă mărturie a unui osîndit nevinovat!
Cum stai tu cu sufletul tău? Oprește-te o clipă și judecă. Gîndește-te la cuvintele scrise în Ev. Matei 10:28: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și .sufletul și trupul în gheenă".
Friedhelm König