Omul din mijloc
Guvernatorul roman meditează și iar meditează... Ce-ar putea să facă? Cum L-ar putea scăpa pe acest Isus Cristos, la care nu poate găsi nici o vină, de mânia nestăpânită a marilor preoți și a poporului ațâțat de aceștia? Atunci îi vine un gând. El avea obiceiul ca la fiecare sărbătoare a paștelui să slobozească poporului iudeu câte un întemnițat. Însuși poporul avea voie să aleagă cine să fie eliberat. La timpul acela se afla în închisoare un om deosebit de rău, care fusese închis pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor. Acest om, Baraba, era un șef de bandă foarte periculos. Legionarii romani au făcut într-adevăr un serviciu bun când, în sfârșit, au putut să pună mâna pe el. Acum poporul este la adăpost de acest om al violenței. Am găsit soluția, se gândește Pilat, voi lăsa poporul să aleagă pe cine vrea să-l eliberez, căci nu va alege un ucigaș.
Tu știi cum continuă povestea. De trei ori se adresează Pilat către mulțimea poporului adunat în fața palatului administrativ. De trei ori le cere să aleagă: "Vreți să vi-L eliberez pe Isus sau pe Baraba? Ce rău a făcut acest Isus? Eu nu găsesc nici o vină în El!" Și de trei ori poporul ca orbit strigă: "Pe cruce cu El! Pe cruce. Dă-ni-l pe Baraba!" Și lui Baraba i se dă drumul...
Străzile capitalei iudaice sunt ca pustii. Mulți din oraș au mers la Golgota, la locul de execuție, ca să asiste la răstignirea răufă-cătorilor. De-a lungul străzii se strecoară un om: Baraba. Nu-i vine să creadă că este liber. El este liber! Însuși guvernatorul roman i-a dat drumul. Atunci îi vine un gând în minte: "Vreau să merg și eu o dată până la Golgota. Doar astăzi, acolo, ar fi trebuit să-mi bată ceasul." Astfel el urcă încet și se amestecă necunoscut printre norodul ce se uită cu gura căscată și slujitori jeloși ai călăilor.Când se oprește în dreptul celor trei cruci cugetă în sinea lui: "Pe cel din stânga în cu-nosc bine, iar cel din dreapta a fost tovară-șul meu de furt și de omor. Da, aceștia sunt tova-rășii mei. Acolo, în mijlocul celor doi ar fi trebuit să-mi fie sfârșitul. Dar Omul din mijloc, pe Acela nu-L cunosc. Nu era dintre-ai noștri. Însă un lucru știu precis: crucea pe care este El răstignit, era pregătită pentru mine...".
Ai stat și tu vreodată să cugeți la Isus? Ai recunoscut și tu zicând că "acest Isus a suferit în locul meu"? Dumnezeu a făcut un schimb minunat. Eu trebuia să fi căzut pradă blestemului de-a fi părăsit de Dumnezeu. Eu trebuia să mor din pricina dreptății și nu Fiul lui Dumnezeu care este sfânt și fără pată. Aceasta este taina de la Golgota. Păcatele mele care sunt roșii ca sângele le-a luat asupra Lui. Dumnezeu L-a tratat pe Fiul Său ca pe un păcătos, trebuind să-L părăsească. Ce iubire imensă a putut găsi o astfel de cale pentru a merge pe ea! Eu sunt eliberat de păcate, sunt împăcat cu Dumnezeu!
Aceasta este vestea cea mai bună din lume. Ce faci tu cu ea? Ai luat cunoștință de ea? Ai răspuns tu cu un "Da"? La tine este totul în ordine? Sau te mulțumești cu puțină emoție și un pic de încuviințare. Acesta-i tot răspunsul tău? Ascultă! Dumnezeu vrea ca această măreață solie să fie primită pe de-a întregul în inima ta. Această hotărâre este cea mai importată din viața ta. Dumnezeu te întreabă cum vrei să răspunzi la fapta dragostei Sale. Un dar de o valoare imensă este pregătit pentru tine. Însă tu trebuie să-l ac-cepți, să ți-l însușești. Pentru aceasta sunt necesari doi pași:
1. Recunoaște că tu ai meritat blestemul, pe-deapsa și moartea pe care Isus, Fiul lui Dumnezeu, care este fără vină, le-a suferit pe cruce. Privește-ți păcatele în mod serios. Umilește-te adânc și nu-ți ascunde vina. Învinge-ți orice sfială înainte de a te ruga și vorbește-I cu glas tare. Căci: "dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire" (1 Ioan 1:9).
2. Cu toată inima și plin de încredere mulțu-mește-I Lui pentru iertarea păcatelor tale. Ceea ce Isus Cristos a împlinit este valabil fără limită și pentru tine. Nu trebuie să faci ceva deosebit.
Credința ajunge pe deplin aceluia care se încrede în fă-găduința lui Dumnezeu ca un copil. Osânda este abrogată!
O comunicare specială fără seamăn! Ea este prevăzută cu semnătura lui Dumnezeu, și nici o putere din lume nu poate revoca vreodată hotărârea lui Dumnezeu. Însă dacă este valabilă și pentru tine - cum am mai spus - aceasta depinde de tine. De aceea du-te și tu la acele trei cruci de pe Golgota. Privește la Fiul lui Dumnezeu care sângerează până când ți se va limpezi sufletul și vei recunoaște:
Crucea din mijloc a fost înălțată pentru mine; Omul din mijloc a murit în locul meu. Acum știu aceasta și mă bucur, preamărind îndurarea Ta. Amin."