Numai oameni cinstiți
Regele Prusiei, Frederic al II-lea (1712 - 1786), a fost numit încă din timpul vieții Frederic cel Mare", căci el a fost într-adevăr un mare bărbat de stat. Era foarte iubit de popor, care prețuia mai ales simțul lui de dreptate, în anii de mai tîrziu a fost numit simplu, cu adînc respect: bătrînul Fritz". De multe ori se amesteca printre oamenii din popor, ca să le poată cunoaște grijile și problemele. Pe de altă parte, nimănui nu trebuia să-i fie frică să-și spună doleanțele înaintea marelui rege.
Într-o zi bătrînul Fritz făcu o vizită la o închisoare. Acolo stătu de vorbă cu deținuții și se interesă mai ales de faptele lor și părerea lor față de hotărîrea judecătorească. Marele rege, care în simpla lui haină albastră stătea de vorbă cu fiecare ocnaș în parte, trebui să constate spre marea lui mirare, că toți cei întemnițați erau nevinovați. Unul spunea că a fost calomniat. Altul, că a fost victima unei erori, alții s-au prezentat ca jertfe ale unor judecători nedrepți. Regele, răbdător, îi ascultă pe fiecare. La urmă veni un om care părea foarte descurajat. La întrebarea de ce este așa de îngrijorat, acest bărbat răspunse: Maiestate, eu sunt un ticălos. Mai întîi am început să chiulesc de la școală. Mai tîrziu m-am eschivat mereu de la muncă. Aceasta a întristat mult pe bunii mei părinți. Dar eu eram un libertin. Prin lenevia mea, am intrat în datorii, după care am atentat la lucrurile altuia. Viața mea este ratată. Ah, de-aș mai putea îndrepta odată totul!" Regele prusac a spus despre acest păcătos plin de căință: El este aici singurul nemernic între toți oamenii aceștia cumsecade. Să plece imediat, pentru ca ceilalți să nu fie stricați sub influența lui!" De la acesta, regele își mai promitea ceva destoinic și un nou început de viată. Despre ceilalți bătrînul Fritz spuse: Flăcăii aceștia pot să stea mai departe la răcoare. Ei n-au nici rușine, nici sentiment de vinovăție, mint și se îndreptățesc pe sine".
Cît de mulți oameni tineri și bătrîni se supraestimează pentru a apărea în fața altora drepți și cinstiți, în ochii oamenilor poate că și sunt. În fața lui Dumnezeu însă, nu există nici un singur om fără vină. Nu trebuie să fi stat la închisoare, sau să fi omorît pe cineva. Propria judecată de sine este un suficient păcat pentru a nu putea intra în cer. Calea largă care duce la pierzare, are și ea un trotuar". Acesta nu merge prin murdărie adîncă, însă conduce spre pierzare veșnică. Și cît de mulți merg într-acolo, fără griji și siguri de sine! Concepția lor de viață este exact după placul lor și ei se află într-o societate numeroasă și foarte bună. Dar pentru astfel de oameni nu se află nici un ajutor, numai dacă li s-ar deschide ochii la timp să vadă. Isus Cristos spune: Căci Eu n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși" (Ev. Matei 9:13). Iar în altă parte zice: Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi".
Dacă ești cinstit, atunci trebuie să recunoști că și în viața ta nu sunt toate în ordine. Nu te ascunde după pretexte și nu te îmbrăca cu mantaua fățărniciei. Mărturisește celui mai mare rege vina ta. Nu ascunde neliniștea și greșeala ta. Prin aceasta faci primul pas pentru ca El să te poată ajuta.
Friedhelm König