ISPITA lUI ISPAS
Hei, Bică", își strigă Ispas verișorul, haide să facem un om de zăpadă".Era o zi perfectă pentru așa ceva. Soarele lucea deasupra cerului albastru. Dedesubt, zăpada sclipea vesel peste acoperișul de țiglă de pe casa unchiului Chiu. O vrăbiuță săgeta aerul și se așeză pe o crenguță a bradului din fața casei.
Bică mormăi sceptic: Nu vreau să fac acum un om de zăpadă. E prea plicticos. Vreau să fac altceva mai interesant."
Nu e plicticos. De unde a mai scos-o Bică și pe asta! gândi în sine Ispas, dar nu spuse nimic cu glas tare. Bică avea întotdeauna idei năstrușnice. Poate că are el o idee mai bună.
Zăpada scârția sub picioarele lor pe potecă. Bică o porni direct spre atelierul din spatele casei. Ispas se luă îndată după el.
Unchiul Chiu și-a cumpărat o sanie cu motor", îl informă Bică, în timp ce se străduia să deschidă ușa atelierului.
Dar n-ai voie să intri acolo!" îi strigă Ispas. De ce nu?" răspunse sfidător Bică.
Pentru că... pentru că... " Unchiul Chiu le dăduse voie să se joace prin pădurea din preajmă. Le dăduse voie să se dea cu sania pe dealul din apropiere. Le dăduse voie să intre în hambar. Dar unchiul le interzisese cu desăvârșire să intre în atelierul lui. ... pentru că unchiul nu ne-a dat voie."
De unde o să afle?" spuse calm Bică. Vreau să fac o tură cu sania asta cu motor. Vino înăuntru să o vezi."
Ispas nu acceptă ideea că ar putea călca cuvântul unchiului. El își întinse doar capul prin deschizătura ușii. În lumina slabă putea vedea destul de bine sania cu motor. Ochii lui străluceau. Nu se plimbase niciodată cu așa ceva, dar îi văzuse pe alții plimbându-se. Sania arăta extraordinar.
Cred că dacă-l rugăm, unchiul Chiu ne va plimba el puțin cu sania." Ochii lui nu puteau părăsi tabla lucioasă și mânerele curbate ale săniei.
Nu-l mai aștept eu pe unchiul! Mă plimb singur", zise Bică. Știu cum s-o pornesc. Ajută-mă doar să o împing până afară."
Dar n-ai voie, nu înțelegi!" se împotrivi Ispas.
De ce nu?"
Ispas se gândi la cel puțin câteva motive pentru care nu avea voie. Dintr-o dată îi veniră în minte niște cuvinte învățate duminica trecută la Școala Duminicală a Bisericii: Să cinstești pe tatăl și pe mama ta. Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, cad e frumos."
Este o neascultare" zise el cu voce tare. Biblia spune că..."
Fugi de aici cu Biblia ta cu tot!" răspunse batjocoritor Bică. Probabil că el nu călcase niciodată printr-o Biserică. Ispas simți că i se face milă de Bică.
Eu nu mă sui pe sanie și nici tu n-ar trebui să te sui", spuse Ispas hotărât. Apoi se întoarse pe călcâie și o porni agale spre casă. Din spate, Bică îi strigă de câteva ori ironic: Gâgă-lângă! Gâgă-lângă!" Ispas simți că i se înroșește fața de mânie, dar nu se întoarse și nici nu-i răspunse lui Bică.
Când a intrat în casă, Ispas a găsit-o pe bunica așteptându-i cu ciocolată și cu cozonac de Crăciun. Dintr-o dată însă, toată pofta de mâncare îi dispăruse. Descusut de întrebările bunicii, Ispas sfârși prin a-i spune toată tărășenia. Eu nici n-am intrat înăuntru. Este adevărat că tare aș fi vrut să merg și eu cu sania cu motor, dar n-am făcut-o."
Bunica zâmbi cu înțelegere: Ai fost ispitit din greu Ispas, dar ai stat tare. Orice om este ispitit din când în când. Chiar și Domnul Isus a fost ispitit de diavolul. Important este că n-ai căzut în ispită."
Tocmai mi-am amintit atunci niște cuvinte din Biblie pe care le învățasem la Biserică."
Așa s-a întâmplat și cu Isus. Și El i-a răspuns diavolului cu versete din Biblie." spuse bunica și-l îmbrățișa cald pe Ispas. De aceea este bine să citim Biblia. Ea ne spune ce trebuie să facem."
Ispas gândi: Biblia știe să ne ferească de necazuri."
(Din Stary Mates" - Children Light Publications)