Douăzeci și cinci de milionari la bord
Înaintarea omului în spațiul cosmic ne ține pe toți în tensiune, între puterile mondiale de frunte are loc un mare concurs între oamenii de știință, astronauți și rachete. Care națiune va fi cea mai plină de succes și va putea pătrunde mai adînc în univers? Această întrebare stăpînește milioane de oameni.
Și în trecut au avut loc evenimente care au fost urmărite cu încordare de popoare întregi. Cine va cîștiga întrecerea în ghețarii veșnici și va ajunge primul la Polul Sud? Va fi englezul R. Falcon Scott sau cercetătorul norvegian Amundsen? Într-adevăr a fost o luptă emoționantă pînă ce la 18 ianuarie 1912, Scott, după eforturi aproape supraomenești, a ajuns la Polul Sud. Acolo însă, spre dezamăgirea lui, vede fluturînd deja steagul norvegian. Așadar, Polul Sud, încă nevăzut de ochiul omenesc și niciodată călcat de vreun picior omenesc, a fost cucerit într-un timp foarte scurt de două ori. Amundsen cu cîinii lui siberieni ajunsese deja la 17 decembrie 1911 și a înălțat aici semnul biruinței. Scott și oamenii lui se întorc descurajați. Slăbiți de lipsuri și necaz, la întoarcere au înghețat cu toții în zăpada veșnică, unde cu cîteva luni mai tîrziu au fost găsiți împreună cu prețioasele lor jurnale de zi.
Anglia era Încă îngrijorată din cauza eroilor ei dispăruți, în timp ce un nou eveniment emoționant mișcă inimile, în primăvara anului 1912 un vapor uriaș și luxos a fost lansat la apă, vapor care trebuia să cucerească pentru Anglia Cordonul Albastru" al oceanului, acea înaltă și rîvnită decorație pentru cea mai rapidă călătorie cu vaporul peste Oceanul Atlantic. Toți sperau, ba chiar se așteptau la un lucru sigur: Titanicul", cel mai mare, rapid, sigur și mai frumos vapor din lume, va pune în umbră vapoarele celorlalte națiuni. Toți vor să fie de față, cînd acest vapor uriaș va readuce pentru Anglia Cordonul Albastru", cînd acest colos, în prima lui călătorie, va traversa în timp record Atlanticul. Nu lipsește însă nici aroganța, nici mîndria organizatorilor acestei călătorii și nici a călătorilor care pentru bani mulți și-au putut procura un bilet de vapor. Pe corpul vasului uriaș o mînă calomnioasă a scris cu litere mari să se poată citi de departe: NO GOD" (N-avem nevoie de Dumnezeu). La bord, o distracție trebuia să facă loc alteia. Pe vapor se găseau 2.224 de oameni, iar printre aceștia erau 25 de milionari. Toți erau într-o dispoziție bună, se amuzau și dansau.
În noaptea spre 15 aprilie 1912 vaporul de lux ajunge în apele din Terra-Nova, unde pe timp de primăvară trebuia să te aștepți la ghețari plutitori. Un vapor din apropiere avertizează neîntrerupt Titanicul" prin telegraf că există pericol de ghețari: Mai încet! Mai încet!" Însă Titanicul" înaintează nebunește, căci biruința trebuia cîștigată cu orice preț. În noaptea aceea, pe vapor se petreceau tot felul de lucruri. O petrecere furtunoasă are loc. Orchestra cîntă fără întrerupere. Dintr-o dată o zguduire puternică străbate corpul uriaș al vasului. Dansatorii se clatină îngroziți. Mai întîi este o întrebare, apoi o bănuială, după care o certitudine înfiorătoare. Cu viteză record Titanicul" a lovit un ghețar exact în locul unde era scris: NO GOD". Peretele vasului a fost tăiat de ghețar. Apa începuse să pătrundă în vapor. Panica izbucnește. Căpitanul poruncește să se păstreze calmul și să se coboare în bărcile de salvare. Dar oare cine poate să păstreze calmul, cînd trebuie să constate că bărcile de salvare nu ajung decît pentru o parte din pasageri? În felul acesta începe lupta exasperată a unora împotriva altora pentru un loc în barca de salvare. Titanicul" transmite fără întreruperi SOS"... SOS"...
Însă singurul vapor din apropiere care a avertizat în mai multe rînduri pericolul față de ghețari nu dă răspuns. Numai tăcere! Disperată tăcere! Telegrafistul acestui vas s-a dus la culcare pentru că la semnalizarea lui n-a primit nici un răspuns de la Titanic". Dintr-o dată, lumini, lumini! Un alt vapor se vede la orizont. Aici e ajutorul, salvarea. Imediat oamenii de serviciu de pe Titanic" aruncă în aer rachete de semnalizare, însă abia atunci constată că la bord n-aveau decît rachete luminoase, albe, care folosesc ca semn de salut pentru alte vapoare și pentru sosirea în port. Rachete luminoase roșii pentru semnal de alarmă nu erau disponibile. Au fost prea mîndri ca să le mai ia în călătoria record", în noaptea întunecoasă, celălalt vapor nu putea bănui nimic despre agonia de pe uriaș". El salută înapoi cu semnale albe și plecă mai departe.
Minutele Titanicului" sunt numărate. Apa se strecoară cu putere prin spărtura deschisă a prorei. Mînați de frica morții, mulți dintre pasageri sar pur și simplu în apă. Apoi, dintr-o dată faimosul vapor se afundă vertiginos în adînc. Cei ce pluteau fără ajutor pe apă sunt trași printr-un vîrtej uriaș în adînc. 1563 de oameni s-au înecat în valurile reci ale Atlanticului. Un trist record!
Tu și eu, noi toți ne aflăm într-o uluitoare călătorie. Mă refer la călătoria emoționantă a vieții. Aici depinde de lansarea corectă. Stă scris la prora corabiei tale CU DUMNEZEU" sau scrie NO GOD"? Poate că nu este scris cu litere așa mari, ci numai foarte mărunt și greu de descifrat, sau într-o scrisoare secretă pe care nimeni n-are voie s-o citească. Atunci gîndește-te! Acest start greșit duce la dezastru. Dumnezeu în Cuvîntul Său îți spune clar: Fiule, dă-mi inima ta!" (Proverbe 23:26). Doar acesta este startul bun. Toți cei care n-ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu sunt atenționați cu mare seriozitate: Nu vă înșelați"! Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va și secera!" (Galateni 6:7). Cînd observi că plutești pe un curs greșit, nu te poate ajuta decît hotărîrea de schimbare a direcției. Altfel, mai devreme sau mai tîrziu vei merge la pierzare. Ai auzit cum radiotelegrafistul te previne și iar te previne ca să-ți vii în fire? Ascultă-i, nu-ți deconecta" conștiința, căci curînd nu vei mai putea auzi semnalele lui aducătoare de salvare!
Friedhelm König