Capcana
(din "Sub copacul Buyu")
Perembi, vânătorul, a pus o capcană. Ea consta pur și simplu dintr-o canistră de ulei în care era făcută o gaură. Perembi o umpluse cu pietre și nisip, iar deasupra pusese un strat de nuci. El a adus capcana sub un copac Buyu din junglă. Apoi s-a îndepărtat repede și s-a așezat la umbră ca să stea la pândă.
Nu a durat mult până când au venit în număr mare tovarășele maimuței Nyani din neamul lor. Au și simțit în nas mirosul ispititor al nucilor. Pălăvrăgind cât le ținea gura, s-au apropiat..
Una dintre ele, Toto, s-a aventurat până la canistră. A apucat-o și a scuturat-o. S-a uitat apoi fix înăuntru și și-a băgat nasul în deschizătură. Aa, ce bine mirosea!
Mintea de maimuță îi spunea: N-ai decât să-ți bagi laba prin gaură, și toate nucile vor fi ale tale!
Toto s-a uitat în jurul lui. Mirosul care îi ajungea la nas vorbea o limbă clară. Repede ca fulgerul, a băgat laba prin gaura mică Și a apucat cât de multe nuci putea. Și acum repede afară cu ea! Dar încheietura îl durea și nu ieșea prin deschizătură.
Laba cu toate nucile nu ieșea pe gaură. Toto se văicărea tare. Iar celelalte maimuțe strigau ca din gură de șarpe. Una după alta se întreceau cu sfaturi bune. Toto trăgea cu toată puterea de labă. Dar nu ajuta la nimic.
Perembi știuse exact cât de mare să facă gaura. Twiga s-a ivit deodată de deasupra unui tufiș.
"Dă drumul la nuci, Toto", a strigat prietenește girafa, "și atunci vei putea să-ți scoți laba".
Dar în neamul maimuțelor nu era obiceiul să dai drumul unor nuci deja apucate.
Din nou a strigat Twiga: "Nu-ți dai seama? Nucile sunt cele care te țin. Dă-le drumul, și atunci ești liber!"
Vânătorul din umbră zâmbea pe sub mustață. A apucat sacul, a pus mâna pe băț și s-a dus încet spre maimuță.
Toto, de frică, a răsturnat canistra și o târa după el. Dar tot nu reușea să-și scoată laba.
Tovarășii lui s-au întors în coroana copacului Buyu scoțând țipete puternice.
"Dă drumul nucilor și fugi!" a strigat Twiga disperată.
Dar o maimuță adevărată nu dă drumul la ceea ce a apucat odată.
Toto țipa tare și voia să fugă, dar capcana îl ținea strâns. Perembi, vânătorul, a lovit cu bățul.
Amețit, Toto a căzut pe spate. Degetele i s-au desfăcut, și nucile s-au rostogolit iarăși în canistră. Laba îi era liberă, dar era prea târziu, căci Toto se afla deja în sacul mare și întunecos. Acționase ca o maimuță, și tot ca o adevărată maimuță fusese prins.
***
Multă vreme domnește tăcerea.
Daudi clatină trist din cap, apoi spune: "Cine poate rezolva această ghicitoare? Știți voi ce nume poartă această capcana?
Se aude o șoaptă de jur împrejur. Apoi cineva spune: "Numele capcanei este păcat.
Daudi încuviințează.
"Numai cine nu este mai deștept ca acea maimuță poate crede că va scăpa din această capcană, câtă vreme se ține strâns de anumite lucruri care îi aduc neapărat captivitatea și în cele din urmă moartea. De aceea spune Biblia: Plata păcatului este moartea".
Paul White