Călăuza
Câțiva oameni dornici să călătorească pe munți, au ajuns odată pe un vârf de unde nu mai puteau face un pas nici înainte, nici înapoi. Fiindcă se însera, se pregăteau să rămână acolo. Un ciobănaș care păștea turma pe un alt vârf a văzut situația în care se aflau călătorii. Coborând stânci și trecând prăpăstii, neoprit nici de mărăcinii din cale, nici de pietrele ascuțite, a ajuns la ei istovit și le-a spus: "Am venit să vă arăt drumul, ca să ieșiți din încurcătura în care vă aflați." Toți s-au bucurat. Numai unul l-a măsurat pe băiat de sus până jos și l-a întrebat: "Unde-ți este dovada că ne poți fi călăuză?" Băiatul a rămas mut câteva clipe, după care le-a arătat genunchii însângerați și mâinile zgâriate și le-a spus: "Nu sunt acestea destulă dovadă?" Toți s-au rușinat și l-au urmat pe tânărul conducător care-și vărsase sângele ca să-i scape pe ei."
Marele nostru Conducător, Isus Cristos, a făcut și mai mult. El și-a dat chiar viața pentru tine. Nu-ți este aceasta de ajuns ca să te încrezi în El și să-l urmezi?
Domnul Isus a venit pe pământ din cerul Său plin de slavă, pentru că a văzut pericolul în care ne găseam. Încrede-te în El și vei avea o Călăuză în această lume, care te va duce într-un loc sigur, în cer.