O, slăvită Cruce aspră
 

O, slăvită Cruce aspră simbol şi mijloc divin
al durerii şi-al izbânzii date jertfă mântuirii,
numai tu mă faci şi astăzi să-nţeleg prin ce preţ vin
liniştele conştiinţei şi luminile sfinţirii.

Tu-mi dai harul de-a-ntelege că al biruinţei nimb
nu-l ating decât prin jertfa cea mai ’naltă cu putinţă,
că suprema izbăvire pot s-o am doar dând în schimb
tot ce poate fi mai unic şi mai scump pentru-o fiinţă.

Că nu pot avea lumina cea de-a pururi pe deplin
decât când înving puternic toate nopţile din mine
şi când orişice nelinişti, care uneori mai vin,
nu-mi mai tulbură adâncul limpezimilor senine.

Dar ca să rămân acolo, ’nalt şi liniştit mereu,
ţine-mi totdeauna tare hotărârea despărţirii
numai dezlegat de toate sunt unit cu Dumnezeu
înfrângându-mi nimicirea sunt deasupra nimicirii.
 

Traian Dorz