O, rugăciune...
O, rugăciune, apă lină
cu unde tot mai dulci și-adânci,
cum curgi spre Patria Divină
ferind de-nvârtejiri și stânci!...Ființa ce s-afundă-n tine
se curăță de tina ei,
își uită zbuciumul și lupta
și chinul tot din anii grei.Cu suflet până în străfunduri
pătruns de-al fericirii gând
trăiește slava îngerească
cu chipul strălucit, tăcând... O, stare binecuvântată
spre Unde poți să ne ridici,
când fața trupului e-ntoarsă
și ruptă de la ce-i de-aici.Preafericită apă lină
cu cel din urmă sfânt șuvoi
mă ia în zarea ta divină
și nu mă mai adu-napoi.
Traian Dorz