O, moarte strălucită
 

O, moarte strălucită din clipa biruinţei
cum le răscumperi toate şi toate le-nsenini,
ce unic imn de slavă înveşniceşti fiinţei
şi cum preschimbi în aur cununile de spini!

Atâtor lupte-a noastre de-a lung de ani purtate
cereşti mărgăritare pe frunte le aşezi,
o, strălucită moarte, sfinţindu-ni-le toate
le-mbraci în curăţia divinelor zăpezi.

Atâtor valuri grele, spre noi dezlănţuite,
le-araţi pe creste slava păşirii lui Isus,
şi toate-aceste valuri sub tine potolite
dau liniştea acestui dumnezeiesc apus.

Atâtor lacrimi aspre prin bezne şiroite
le-araţi pe stropi sărutul prezenţei lui Cristos,
o, moarte strălucită — şi toate-s negrăite
podoabe pentru Nunta cu Cel-în-veci-Frumos.

Atâtor suferinţe golgotic îndurate
le-araţi c-aveau pe frunte ceva din Crucea Lui
şi toate-au altă faţă şi-alt înţeles — şi toate
tu moarte strălucită cântând la cer le sui.

Despovărării noastre cum îi încerci deodată
cereasca greutate a slavei celor sfinţi,
— O, strălucită moarte, fii binecuvântată,
cuprinde-ne în clipa supremei biruinţi!
 

Traian Dorz