O, lacrimile-acestea
 

O, lacrimile-acestea vărsate pentru noi
ce ard şi azi scăldându-mi obrajii trişti şi goi.

Ce ard în rugăciune gemută în ascuns
ca-n voi să se trezească a-ntoarcerii răspuns.

Şi ard în blânde-ndemnuri mai dese şi fierbinţi
să nu călcaţi solia rămasă din părinţi.

Şi ard purtând mustrarea cu-ndurerat cuvânt
că v-aţi călcat iubirea şi primul legământ.

Şi ard în stăruinţă să nu vă dezbinaţi
să nu-nlesniţi credinţe străine printre fraţi.

Să nu slăbiţi din râvnă, din post şi rugăciuni
nici lumea să v-atragă spre vechile-i minciuni

Nici să nu fiţi ocara lucrări lui Cristos
nici Sfintei Lui Biserici povară şi ponos.

Nici fraţilor iscoade, nici nimănui vrăjmaşi
ci sinceri şi statornici şi-adevăraţi ostaşi...

— O, lacrimile-acestea spre voi şi pentru voi
ce cheamă şi aşteaptă întoarcerea ’napoi,

De nu vă ard tot răul din sufletele reci
vor arde conştiinţa din voi în veci şi veci.
 

Traian Dorz