O, iată, vine seara
 

O, iată, vine seara, e părul tău cărunt
şi-ţi tremură piciorul cu pas tot mai mărunt.

Ţi se-ngustează palma hotarului văzut
se-mpuţinează stropul firavului tău lut

Şi-ţi cade tot mai groasă perdea peste-amintiri...
— Un alt fel de-a-nţelege să-ţi pui peste priviri

Un altfel de iubire să-ţi creşti de pe ruini,
Un alt fel de-ai cunoaşte pe-ai tăi şi pe străini,

Cu altfel de regrete priveşte spre trecut,
C-o altă preţuire spre ce-i necunoscut,
C-o altfel de dorinţă spre tot ce n-ai atins...

— Corabia-ţi porneşte, iar largu-i necuprins
şi-ţi stă neprăvăzutul în drumul tău cât vezi
— O, iată vine seara, şi unde-ai să noptezi?
 

Traian Dorz