O, dacă-ntrebi a mea iubire
 

O, dacă-ntrebi a mea iubire
cu ce m-a răsplătit mereu,
priveşte soarele şi rouă
şi-ai să-nţelegi răspunsul meu.

Şi dacă-ntrebi cât Adevărul
l-am preţuit — va fi de-ajuns
priveşte-mi ranele şi spinii
şi-ai să-nţelegi al meu răspuns.

Şi dacă-ntrebi cât prietenia
şi-ncrederea le-am vrut de-ntregi
priveşte-mi rugul şi altarul
şi-al meu răspuns ai să-nţelegi.

Şi dacă-ntrebi cum e credinţa
ce m-a suit prin anii grei,
priveşte-mi urmele şi crucea
şi-ai să-nţelegi răspunsul ei.

Şi dacă-ntrebi cum e Nădejdea
ce-mi străluceşte nepătruns
ascultă-mi plânsul şi cântarea
şi-ai să-nţelegi al meu răspuns.

Dar dacă-ntrebi cum este Harul
prin care toate le pătrund
priveşte-mi muta prosternare
şi-ai să-nţelegi ce nu răspund.
 

Traian Dorz