O, cum să pot?
O, cum să pot depărtat de lupta Ta să stau
când numai ea-mi dă vieții un rost înalt pe lume
de fiecare dată când sabia-mi reiau
vin valuri de lumină puternic să mă-ndrume.Prea rar mi-aduc aminte cu frică să fi stat
în fața vrăjmășiei cumplit dezlănțuite
ci-n liniștea răbdării crezând am așteptat
să dobândesc cununa învingerii dorite.N-am îmbrăcat vreodată a urii arme, nici
n-am folosit săgeata minciunii și-a bârfirii
oricât mi-au fost vrăjmașii de răi, nedrepți și mici
i-am înfruntat cu arma dreptății și-a iubirii....Azi lupta-i tot aceiași, dar parcă mai în toi
în rânduri primenite, mai noi vin luptătorii
vrăjmașii dau atacuri mereu mai tari și noi
dar marea biruință măreț și-anunță zorii.În locul meu vin alții mai tineri și mai tari
cu-n braț și mai puternic știu sabia s-o poarte
eu merg cum pot în urmă cu primii voluntari
dar tot nu-mi leapăd spada și scutul pân-la moarte.Tot ce e lut în mine odată va pieri
dar va rămâne veșnic armura mea-ncercată
și spada și solia-care-au putut greși
dar n-au trădat pe Domnul și frații niciodată.
Traian Dorz