O, ceas al rugăciunii
O, ceas al rugăciunii când clipele dispar,
când ceru-i mai aproape ca tot ce-i lânga mine,
când între frați și îngeri nu-i nici un pas, hotar
cu câtă bucurie mă las cuprins de tine!Cum se topesc în ceața luminii mele toți
vrăjmașii vieții cu fețe-nfrumusețate
cum toți necunoscuții și semenii-mi par soți
iar urmele-ntristării în har schimbate toate...O, ceas al rugăciunii ce cântec e-n văzduh,
ce scări pe care îngeri se suie și pogoară,
ce leagăn de lumină în care Sfântul Duh
ființa mea cea nouă în slavă mi-o-nfășoară...Tu treci prin timp topindu-l și-aripa Ta de har
mă-nalță-n armonia ce arde și vibrează
iar când din nou mă-ntoarce o fără de hotar
iubire de prin toate mai cald mă-mbrățișează.O, ceas al rugăciunii ce-nalți sunt anii grei,
cum umpli viitorul cu slavă și cântare
de mult nu mai sunt singur, ce mulți sunt frații mei
fă-ntoarcerile mele mai sfinte și mai rare.
Traian Dorz