O, cât de vrednic
 

O, cât de vrednic de iubire
eşti Tu Slăvit Stăpân Ceresc
dar ce puţini sunt azi pe lume
cei ce Te-aşteaptă şi doresc.

Tu care doar iubirea noastră
o ceri şi o aştepţi mereu,
Iubirea unică şi mare
cum cere numai Dumnezeu,

Iubirea sinceră — mai ’naltă
ca orice timp şi orice zid
în faţa căreia şi Cerul
şi Veşnicia se deschid,

Iubirea tainică ce-ntrece
tot ce-i mai vrednic de iubit,
Iubirea ce rodeşte veşnic
nemicşorat şi nesfârşit,

Iubirea dusă pân-la jertfă
şi până dincolo de ea,
Iubirea unică şi sfântă
de-acelaşi sânge cu a Ta,

Iubirea, cum de zeci de veacuri
mereu spre noi Ţi-ai revărsat,
Iubirea noastră pentru Tine
de-un preţ la fel de minunat...

— O, cum aş vrea să-mi cresc un suflet
mai ’nalt ca tot ce-i omenesc
cu el adânc şi fără margini
cât pentru toţi — să Te iubesc.
 

Traian Dorz