Numele meu l-am auzit
 

Numele meu l-am auzit
şoptit de glasuri iubitoare
şi-atunci cu drag am tresărit
de bucurie şi-ncântare.

Numele meu a fost strigat,
răstit de guri cu duşmănie
şi-atunci l-am dus ca pe-un păcat
cu-anevoioasă datorie.

Numele meu mi l-au trăit
cu bucurie sau cu teamă
şi-atâţia ani mi l-am dorit
mai nebăgat ca orice-n seamă.

Căci toţi acei ce mi-l grăiau
aici spre cinste sau ocară
ori prea ’nălţat mi-l preţuiau
ori prea-l huleau din cale-afară.

Numai când sus va fi strigat
la-nfricoşata Judecată,
atunci va fi cu-adevărat
înfăţişat după răsplată.

Dar toată viaţa pe pământ
fiindu-mi spus legat de Tine
l-aş vrea Isus pân-la mormânt
să-Ţi fie cinste nu ruşine.

Dar dac-atunci va fi rostit
nedespărţit de-al Tău Isuse,
mă voi numi cum mi-ai dorit
de-a lungul slujbei Ţie-aduse.
 

Traian Dorz