Nu-i drumul spre neprihănire
 

Nu-i drumul spre neprihănire
bătătorit, uşor şi lin,
ci-i un urcuş de munci şi lupte
cu-nsângerări şi lacrimi plin.

Dar unde sfânta-ţi nevoinţă
învinge drumul cel mai greu,
de-acolo înc-o năzuinţă
şi duhul tău e-n Dumnezeu.

Durerea-i preţul adâncirii
prin care-n Adevăr pătrunzi,
dar tainelor dumnezeirii
numa-n genunchi ştii să răspunzi.

Singurătatea e aripa
cu care zbori cel mai uşor
pân-la lumina şi la clipa
dumnezeiescului fior.

Desdiide-i drum singurătăţii
spre-al sufletului tău altar,
predă-te rob al bunătăţii
— şi nu mai ai mai-nalt hotar.

Aceasta te desparte-adesea
de cei cu care-ai vrea să fii,
dar ce-ţi va da neprihănirea
e înmiit mai mult, să ştii.
 

Traian Dorz