Nu-Ţi pot privi
 

Nu-Ţi pot privi lumina
căci ochii mei de lut,
mi-i arde strălucirea
ci stau uimit şi mut.

Nu-Ţi desluşesc Cuvântul
nici Taina nu-Ţi dezleg,
cu mintea mea săracă
privesc şi nu-nţeleg.

Urechea mea ascultă
fiinţa-ntreagă-mi vrea
dar ce puţin cuprinde
din tot ce-i lângă ea.

Ce mult aş vrea Isuse
din tot ce-aud cu jind
netăinut dorinţa
şi gândul să-Ţi desprind.

Mi-aplec spre-a Tale glesne
obrajii-nlăcrimaţi
cerându-Ţi adevărul
ce nu-l văd să-mi araţi.

Şi să mă ’nalţi pe Stânca
la care n-am ajuns
de unde tot adâncul
să-Ţi pot vedea pătruns.
 

Traian Dorz