Nu atunci e liber omul
 

Nu atunci e liber omul când trăieşte în păcat
şi când poate după voie a umbla ne-mpiedecat,
ci atunci e omul liber când mai drept şi mai frumos
conştient şi ’nalt trăieşte ascultarea lui Cristos.

Nu acolo-i bună viaţa unde-noată-n desfătări
şi-unde numai flori şi zâmbet poate-avea pe-orice cărări,
ci acolo-i viaţa bună unde-aduce ne-ndoios
pentru Dumnezeu şi oameni rod mai vrednic în Cristos.

Nu atâta-i fericire cât poţi să trăieşti cum vrei
şi tot ce-ţi doreşte trupul poţi să ai şi poţi să iei,
ci e fericire-atâta cât cu sufletul voios
poţi trăi şi-n gând şi-n faptă şi-n duh una cu Cristos.

Lumea asta nu-i o ţintă, moartea nu-i sfârşit de drum,
nu ne-a fost viaţa dată numai pentru ce-i acum,
ci ni-e lumea câmp de luptă, moartea-i pragul ne-ndoios
ori lângă Cristos de-a pururi, ori în veci fără Cristos.
 

Traian Dorz