Nimic n-avem!
 

Nimic n-avem din câte ne pare c-am strâns,
plecăm mai goi ca golul din care ne-am desprins.

Nimic n-avem al nostru din cât pământ trudim
decât pe-acela care în noi ni-l chinuim.

Nici cât ni-e sub picioare, nici cât va fi pe-obraz
nimic nu este-al nostru ca Ieri şi Mâini nici azi.

Din soarele sub care o clipă pribegim
n-avem decât lumina pe care-o dăruim.

Din cât tezaur strângem cu ochiu-avar şi-aprins
n-avem decât păcatul c-am râs şi l-am cuprins.

Din cerul pe sub care târâm dezamăgiri,
n-avem decât puţinul senin din amintiri.

Din câte-s azi părere iar mâine vor fi vis
nimic n-avem al nostru spre cer sau spre abis.

Nu ne rămân din toate sub câte ne zdrobim
decât fărâma care cereşte-o dăruim.
 

Traian Dorz