N-am mers
 

N-am mers la lupta Ta trufaş
cu-armură grea şi lăudată
nici n-am avut spre cei vrăjmaşi
dispreţ şi ură niciodată.

Ci-am mers ca David c-un toiag
şi-o biată praştie străbună
dar cu curaj, cu-avânt, cu drag
şi-o fericită voie bună.

Cu-obrajii biciuiţi de vânt
de palme şi mustrări răbdate
ne-am apărat un legământ
mai sfânt şi mai frumos ca toate.

Când doar copii am îndrăznit
să stăm cu Goliaţi la trântă
pe Tine doar ne-am bizuit
şi pe tăria Ta ne-nfrântă.

De-aceea tot ce-am câştigat
mai sfânt şi mai cu vrednicie
mai îndrăzneţ şi mai curat
se datoreşte numai Ţie.

Şi numai Ţie se cuvin
Isuse-azi laude slăvite
când cei ce merg şi cei ce vin
strâng roduri nemaiîntâlnite.
 

Traian Dorz