N-ai să te prăbuşeşti
 

N-ai să te prăbuşeşti urcând
înspre-adevăr, după Cristos
te vei ’nalţă mai luminând
cu cât ţi-e mai întunecos.

Cândva şi-odihnă vei avea
tu care-acum munceşti din greu,
vei şi sărbători cândva
tu truditor spre Dumnezeu.

Avea-vor scut şi cei sărmani
şi zâmbet cei ce plâng acum,
şi mamă cei acum orfani,
şi casă cei acum pe drum.

Dar numai după ce urcând
Calvarul dureros spre ţel
lăsa-şi vor aurul arzând
al lacrimilor lor pe el.

Şi numai când se pot uni
deplin cu gândul lui Cristos,
cu cât se sting vor străluci
mai depărtat şi mai frumos.
 

Traian Dorz