Lumină!
Lumină ce mi-ai înoit
privirea fericită
când inimii i-ai răsărit
răscrucea fericită.Lumină ce mi-ai sărutat
ființa mea întreagă
învăluindu-mi-o curat
pe calea cea mai dragă.Lumină ce mi-ai nimicit
ghețarii vieții mele
și lacrimile mi-ai sfințit
unindu-te cu ele.Lumină care mi-ai atins
a harfei corzi curate
și către ceruri mi-ai întins
aripi nemăsurate.Lumină ce te nalți slăvit
pe cerul vieții mele
de mii de ori mai strălucit
ca sori și luni și stele.Lumină, sufletu-mi întreg
ca jertfă Ți se-nchină
desăvârșirea s-o-nțeleg
pătrunde-mă deplină.Căci te ador, ador, cobori
pe totdeauna-n mine
purificat să mă-nfășori
nemărginit, în Tine.
Traian Dorz