Lume
 

Domnul a grăit odată:
— Oare când veni-va iarăşi
fiul Omului, găsi-va El credinţă pe pământ?
— Nu de altceva-ntreba El,
nici de templu,
nici de culte
nici de predici,
nici de datini,
nici de case de-adunări,
nici ştiinţă, cât de mare va ajunge pe pământ...

— O, pământ zdrobit de zbucium,
răvăşit de dezbinare
şi lipsit de bucurie,
fără pacea lui Cristos,
cele mai frumoase zile sunt trecute pentru tine
tu n-ai să mai guşti lumina până-n clipa când vei zice:
Binecuvântat să fie Cel ce vine: Dumnezeu!

Căci L-ai lepădat pe Domnul
singurul Stăpân cu milă,
şi a Lui orânduire singura ce-ţi dă-mpăcare
şi luându-ţi soarta-n mână,
ţi-ai ales pe rând stăpânii
cu prânduiri deşarte
şi tirane, şi barbare
— Şi-acum guşti, amară, roadă lepădării de Cristos!

Lume deznădăjduită după orişice-nşelare
fiindcă nu ţi-ai pus nădejdea în puterea lui Cristos,
în curând nu-ţi va rămâne, nici o singură nădejde
fiindcă n-ai vrut s-o ai veşnic
ascultând de Dumnezeu,
fiindcă-ai vrut să crezi minciuna,
şi-adevărul l-ai respins,
fiindcă n-ai vrut s-o ai veşnic
ascultând de Dumnezeu,
fiindcă-ai vrut să crezi minciuna,
şi-adevărul l-ai respins.

Ai avut de-ales în faţă calea morţii şi-a vieţii
puteai binecuvântarea nu blestemul să-ţi alegi,
dar ales-ai pe Baraba,
pe Cristos L-ai dat la moarte, iar Baraba,
cu urmaşii lui te-au dus pân-la vârtejul
flăcărilor ce-ntr-o clipită te vor mistui curând.

Lepădând pe Făcătorul tău,
te-ai închinat făpturii,
ţi-ai făcut din om un idol,
zeul căruia te-nchini.
Omului i-aduci cântare,
omul ţi-este ţie totul...
Dumnezeu acesta groaznic şi neputincios
îţi poate face doar un singur lucru:
A te nimici pe veci.
 

Traian Dorz