La poarta ta...
La poarta ta bat azi îndurerate
a dragostei duioase stăruinți
cu lacrima tăcerii-nduioșate
din vremea primei noastre cunoștinți.Adu-ți aminte, o adu-ți aminte
de-ntâiul har, de dragostea dintâi,
de fericirea fără de cuvinte
ce te ținea mereu să mai rămâi;Când ușa ta Mi-era mereu deschisă,
când rugăciunea ta veghea pe prag,
când ochii tăi purtând lumina-nscrisă
însenina cântările de drag.Adu-ți aminte zilele acele,
Și uită-te la starea ta de-acum
când stau și bat, când lacrimile Mele
la poarta ta închisă cad în drum;Deschide-Mi iar, deschide-acea-ncăpere
în care-ardea iubirea ta demult;
Iubirea ta, Iubirea Mea o cere
mai fă-Mă iar ca glasul să-ți ascult.Iubirea Mea rămasă neschimbată
cu mai mult dor te cheamă înapoi,
iubirile ce-au fost unite-odată
se caută cu mai multă sete-apoi.Deschide-I iarăși Celui Care bate,
deschide-i iarăși dragostei fierbinți,
deschide-mpărtășirilor curate
din vremea-ntâiei noastre cunoștinți.
Traian Dorz