La Nunta Noastră
 

La Nunta Noastră, Mire Sfânt
va fi o bucurie
cum nu s-a pomenit cuvânt
nici Sus în Cer, nici pe pământ
cum din vecii n-a fost nicicând
şi nici n-o să mai fie.

Va clocoti în izbucniri
de slavă Veşnicia —
măreţe, necuprinse firi,
adânci şi tainice zidiri
în haru-acelei Fericiri
striga-şi-vor bucuria.

Din drumul ei spre Nesfârşit
întreaga-Alcătuire
o clipă-atunci s-o fi oprit
şi lumi ce nu s-au mai zărit
în haru-acela fericit
s-or-mbrăţişa-n iubire.

Din înălţimi şi din genuni,
o Mână Preafrumoasă
din mii de raze şi minuni
din sori, din stele şi din luni
topi-va salbe şi cununi
— podoabe de mireasă.

Când sfinţii Tăi cu mii de mii
Ţi-or auzi chemarea,
din munţi, din ape, din pustii
în alb veşmânt de stele vii
pe-a Cerului de-argint câmpii
îşi vor opri ninsoarea.

Şi miile de mii de sori
de îngeri şi de raze
în haru-acelei Sărbători
vor pune-a Cerului Comori
pe frunţi de sfinţi biruitori
— cunună de topaze.

Şi va urma Isus Iubit
nespusa strălucire
a Nunţii fără de sfârşit
unui norod preafericit
cu Cel mai Scump şi mai Dorit
Mântuitor şi Mire.
 

Traian Dorz