Izbânda duhului luminii
 

Izbânda duhului luminii
asupra firii pământeşti,
îţi dă slăvită libertate
în zborul spre trăiri cereşti.

Atunci cântarea fericită
a duhului eliberat
cu cât trec ani şi suferinţe
străluce mai cu-adevărat.

Atunci cu cât te-nalţi din tina
acestui trai neputincios,
cu-atât redobândeşti lumina
desăvârşirii cu Cristos.

Din vârful muntelui Minunii
vezi totul într-un veşnic fel,
nici liniştea nici rugăciunea
nu-s nicăiri, cum sunt pe el.

Cu teama morţii biruită
cu orice valuri dedesupt,
cu-ntreaga-ţi Golgotă suită
trăieşti un praznic ne-ntrerupt.

Atunci spre viaţa ceialaltă,
de dincolo de orice greu,
duci preamărirea cea mai-naltă
ce poţi s-o dai lui Dumnezeu.
 

Traian Dorz