Isuse, culme minunată
Isuse culme minunată
de unde văd pe Dumnezeu
ce viață binecuvântată
adus-ai sufletului meu...E-atâta bunătate-n Tine
stăpâne-atât de sfânt și bun
cât cu-al meu glas printre suspine
în veci eu n-am să pot să spun...Atâta milă și iubire
Isuse-n Tine am aflat
cât n-o să poată niciodată
să spun-un păcătos iertat;Atâta dragoste și pace
eu aflu-n Tine zi de zi
mai mult de cât putut-am crede
sau mi-am putut închipui.Cu ce înfiorate imnuri
de slavă Ți-aș putea cânta
când Tu mă faci să simt Isuse
ce nici n-aș fi putut visa...Cum să-Ți arăt recunoștință
când Tu mă faci acum să am
atâta har cât niciodată
nici să-mi închipui nu-ndrăzneam!...Cum, când în tot ce pot Isuse
eu sunt atât de slab și mic
și-n neputința mea mai vrednic
de Tine n-am nimic, nimic... Primește-mi jertfa caldei lacrimi
și darul cântecului smult
din fundul unei inimi care
Ți-ar da, dar n-are ce mai mult.
Traian Dorz