În zadar e cerul sus
 

În zadar e cerul sus
pentru ochii care nu-s,
în zadar e largul tot
pentru paşii ce nu pot,
în zadar e nehotar
pentru duhul fără har
— alţii aur sfânt culeg;
ei privesc şi nu-nţeleg.

Dar spre cel duhovnicesc
toate sunt cuvânt ceresc
curăţiei lui s-arat’
limpezimi nemăsurat,
rugăciunii-i vin şi-i vin
revărsările divin
şi sfinţenia-i veşmânt
pentru câte nici nu-i sunt.

E Biserica-n Cristos
cum e ceru-n ape jos,
veşnicia e-n Acum
cum e Nesfârşirea-n drum,
slava Cerului e Sus
Dumnezeul-Om, Isus
şi-a pământului mereu
este omul-Dumnezeu.

Dar Cristos nu-I Sus sau jos
cum e-n duhul credincios
nici lumina-n soare nu-i
cum e înlăuntrul lui
când privirile-l desprind
dinlăuntru strălucind
de nu-i cer de nici un fel
între Dumnezeu şi el...
 

Traian Dorz