Glasul care strigă
Într-o piele de cămilă
Sta unu-mbrăcat mereu
Și-a venit la el o dată
Unul mare fariseu.- Cine ești? fu întrebarea
Unui preot ce-i Levit
Împlinitu-sa scriptura
Mesia El a venit?- Nu-s Ilie, nici prorocul
Și nu sunt eu nici Isus
Cum în file de scriptură
Este zis și este spus.- Dar răspunde la întrebare:
Cine ești? Ca noi să știm
Căci botezi și nu departe
De oraș Ierusalim.- Eu sunt glasul care strigă
În pustie neîncetat
Netezi-ți-I voi cărarea
Pentru cel adevărat.Cel ce vine după mine
Este înaintea mea
Să-I dezleg încălțămintea
Nu sunt vrednic, n-oi putea.Eu botez spre pocăință
Cu apă, cum sunt trimis
Dar botezul Lui e altul
Cu Duh Sfânt, așa e scris.Cine-n apă se botează
Nu se spală de păcat
Ci el dă o mărturie
Doar că viața a schimbat.Cu Duh Sfânt și foc botează
Domnul cel adevărat
Și el are și puterea
Ca să curețe păcat.Frențiu Toma Adrian