Fiinţa mea întreagă
 

Fiinţa mea întreagă Te-aşteaptă ca pe-un vânt
s-o umpli dintr-o dată cu freamăt şi cu cânt.

Simţirea mea aşteaptă fiorul Tău ceresc
căci fără el Isuse sunt gol şi lâncezesc.

Cuvântul meu aşteaptă pecetea Ta de har
căci fără ea întreagă mi-e truda în zadar.

Cântarea mea aşteaptă a Tale adieri
căci altfel n-am nici aripi, nici flăcări nici puteri.

Privirea mea aşteaptă s-o-nseninezi curat
căci fără Tine totul mi-e trist şi-ntunecat.

— Dar cum s-aprinde duhul când vine-al Tău fior
ce tremur mi-e-n cuvinte când Tu eşti harul lor.

Ce dulce mi-e cântarea când Tu eşti al ei miez
ce limpede lumina când Tu mi-o-nseninezi.

Şi-n ce trăiri slăvite înalţi fiinţa mea
când Tu te-nduri o clipă să mi Te-atingi de ea.
 

Traian Dorz