Fericita mea Nădejde
Fericita mea Nădejde
dulce Domnul meu iubit
ce nălțimi, ce slăvi, ce haruri
vieții mele-ai dezvelit!...Ce oceane de lumină
ce-adâncimi de har măreț,
ce trăiri necunoscute,
ce nespuse frumuseți,Ce de ceruri necuprinse,
ce întinse mări de sori
ce de fețe-a fericirii
ce de noi și noi comori,Ce necunoscute alte
proaspete și-adânci minuni
strălucind în mii de raze
curcubee și cununi... Cine-s eu Stăpâne-al Slavei
cerului mai sus de Rai
să mă-nvredincești de-atâta
fericire câtă-mi dai!Căci mi-ai dat și-mi dai cât Doamne
nici cu gândul nu socot
și, răpit, privind spre Tine
doar să plâng atât mai pot.
Traian Dorz