Doamne, să nu pot vreodată
 

Doamne, să nu pot vreodată
s-arunc crucea şi să fug
nici de-ar trebui viaţa
să-mi jertfesc arzând pe rug.

Să nu-mi pot abate paşii
de pe urma Ta nicicând,
nici pe-ntreaga lumii slavă
pacea inimii să-mi vând.

Nici să pot să-nchid vreodată
uşa mea de vreun sărac,
nici să-mi pot deschide gura
când Tu-mi porunceşti să tac.

Să nu-mi pot schimba credinţa
cea dintâi pe nici un crez,
nici cuvântul primei lacrimi
să nu pot să nu-mi păstrez.

Să nu-mi pot uita trecutul
nici să-mi chinui fraţii mei,
nici să-mi pot privi strămoşii
fără să mă ’nalţ spre ei.

Doamne, să nu-mi calc pe steagul
nici pe conştiinţa mea
nici să-mi poată scoate geamăt
chiar durerea cea mai grea.

Ci cu orice bir de lacrimi
şi de sânge-adus din greu
jertfa mea să-şi-nalţe fumul
tot mai drept spre Dumnezeu.
 

Traian Dorz