Doamne, nu lăsa-ndoiala
 

Doamne, nu lăsa-ndoiala
să mă clatine nicicând
ci să cred cu-atât mai tare
cu cât urc mai greu luptând.

Nu-mi lăsa în suflet teama,
la nici un vrăjmaş ajuns,
curajos să-i stau în faţă,
liniştit să-i dau răspuns.

Nu-mi lăsa de fiară spaimă
nici când va răcni cumplit,
ci să-i pot privi puternic
ochiul cel nelegiuit.

Fă-ndrăzneala mea senină
să-l învingă-n orice fel
Tu, cel care eşti în mine
să-l zdrobeşti pe cel din el.

Fă, din fiecare luptă
să-Ţi vin mai îndatorat
cu o slavă mai înaltă
cu un imn mai inspirat.

Căci din faţa Ta Isuse
mă duc eu în faţa sa
şi din faţa lui învinsă
vin plângând în faţa Ta.
 

Traian Dorz