Doamne, Tu-n necazuri
 

Doamne, Tu-n necazuri
lângă noi rămâi,
chinurile noastre
Tu le-nduri întâi,
ele mai ’nainte
trec prin Mâna Ta
— şi nu-ngădui numai
cât putem purta.

Lacrimile noastre
numărate sunt,
Tu măsori povara
duhului înfrânt,
Tu porţi mâna care
taie-n rana grea
— şi nu-ngădui numai
cât putem purta.

Chinurile noastre
Tu le-ai mărginit,
mărginită-i jalea
celui asuprit,
mărginit e răul
şi puterea sa
şi nu-ngâdui numai
cât putem purta.

Doamne, Tu-n necazuri
fii cu toţi ai Tăi
să nu meargă singuri
pe-a durerii căi.
Cântăreşte crucea
Tu cu Mâna Ta
— să n-o-ngădui numai
cât putem purta.
 

Traian Dorz