Din focul vieții Tale
Din focul vieții Tale
Părinte Preaslăvit
viața mea scânteia
de-o clipă-a zămislit.S-a ridicat din noaptea
adâncului neant
străfulgerând prin haos
sclipiri de diamant.Plutind într-o clipită
cărări de veșnicii
trecu, nebănuită,
adâncuri și tării.Adâncurile, alte
adâncuri i-arătau
nălțimile spre alte
nălțimi ademeneau.Uitându-mă în scurtul
clipitei mele salt
ce Veșnic ești Tu Doamne
ce-Adânc și ce înalt.Am luminat o clipă
ca zarea unui vis
genunile acelea
prin care m-ai trimisFiind o mărturie
ca alte mii și mii
a Vieții și Luminii
din veci pe veșnicii.Și iar revin ca-n Tine
pe veci să fiu topit
Scânteia-ntoarsă-n focul
din care-a zămislit.
Traian Dorz