De câte ori
 

De câte ori Isuse,
în urma mea privesc
de-adânca vale-a morţii
mereu îmi amintesc.

Nu uit de clipa-n care
spre mine Te-ai plecat
şi din adânc de patimi
şi moarte m-ai scăpat.

Şi n-am să uit vreodată
stăpânul meu milos
de unde, din ce moarte,
prin harul Tău m-ai scos.

Nu uit din ce, de unde
şi cum am fost scăpat
când marea-Ţi bunătate
spre mine s-a plecat.

De-aceia eu cu lacrimi
mereu Îţi mulţumesc
de câte ori Isuse,
în urma mea privesc.
 

Traian Dorz