Cum crinii
 

Cum crinii ce-nfloresc
în zori sub cer
şi doar o zi trăiesc
şi pier, şi pier,

Aşa de călător
e omul muritor
ca norul trecător
mai trecător.

Ca umbrele târzii
pe zări trecând
se duc mereu cei vii
pe rând, pe rând.

Ca ceaţa de pe văi
ce piere-n vânt
se fac a noastre căi
mormânt, mormânt.

Ca fumu-mprăştiat
ce piere sus
e bietul om luat
şi dus şi dus...

Ca sunetul sfârşit
ce piere slab
aşa pierzi ce-ai iubit
degrab, degrab.

— Întoarce deci acum
la Domnul Sfânt
căci viaţa-i vis şi fum
şi vânt şi vânt.
 

Traian Dorz