Credinţa nu-i numai iubire
 

Credinţa nu-i numai iubire ce crede totul orişicui
ci-i şi-Adevăr
ce-ţi porunceşte să nu dai orişicui crezare.
— Ce limpede-i aceasta, totuşi atâta timp eu nu ştiui
pân-am plătit uşurătatea cu lacrimi
şi cu jertfe-amare.

Acum când am aflat lumina cu care-n adâncimi privesc
nu m-ameţeşte înălţimea
cum nici vâltoarea nu mă-mbată;
trec peste marea liniştită
cum peste valuri mari păşesc
cu ochii unei noi cunoaşteri
ce rar mai poate fi-nşelată.

Cu cât tăcerea-i mai adâncă,
cu-atât cuvântul e mai clar;
Cu cât ai plâns mai multe lacrimi,
cu-atât vederea-i mai curată,

Cu cât mai mare-a fost furtuna
e mai senin în urmă
dar
puţini cunosc ce spun acestea
şi mulţi nu-nvaţă niciodată.

Câte-am pierdut în lumea asta
şi câte încă-am să mai pierd
căci numai la hotarul morţii
începe-adevărata viaţă
abia acum ştiu ce-i iubirea
când nu mai ştiu să mai dezmierd
— Dar de-aici începe drumul scăpat de fumuri
şi de ceaţă.
 

Traian Dorz