INDEX
Cioara
Necazul stă lipit de om
cum stă pe lângă cal huluba.
Și omul ca să-și uite buba,
aleargă...
Însă, paralel,
necazu-i veșnic lângă el.Așa
o cioară,
prinsă-n laț
într-o ogradă,
scăpă numai cu-un ciomp de coadă.
Vai ce necaz!
Să fii schiloadă!
Să fii de râsul tuturor!
Să vezi cum stolu-ntreg, din zbor,
se lasă lin pe vreo livadă,
și tu să vii în cioc
grămadă!Și-atunci
văzând ce foc o-ncearcă,
s-a dus printre străini și ea,
să mai vorbească, să asculte,
să râdă cu vreo rândunea,
să mai uite de-o putea
de coada ei cu pene rupte.
S-a dus.
Dar dup-o scurtă vreme
s-a-ntors tot ruptă de juvăț.Iar gloata i-a și pus probleme:
Pe unde-ai fost?
La ce ospăț?
Am fost și eu peste coline...
Dar cu ce gând?
După ce pradă?
Așa... ca mă mai uit de coadă...
Ei, și-ai uitat?
Și-a fost mai bine?
Aș! cum să uit?
Nu mă vedeți?
A fost și coada după mine...MORALA
n-are mult de spus.
Nu mai purta necazu-n lume
că vii Žnapoi tot cum te-ai dus.Eu unul
când mă simt răpus,
nu caut oameni buni de glume,
ci vin degrabă la Isus!
Costache Ioanid