Ce-ai dori tu oare?
 

Ce-ai dori tu oare inimă-ntristată
suflete sărmane după ce suspini?
— Bunurile lumii? — ceaţă-mprăştiată
astăzi par de-a pururi, mâine sunt ruini!

Inimi frământate, suflete sărmane
după ce-alergaţi voi, oare ce-aţi dori?
— Frumuseţea lumii? — lacrime şi rane
ce încântă astăzi mâine va-ngrozi.

Suflet singuratec, inimă-ntristată
oare ce doreşti tu, după ce suspini?
— Ai văzut o floare? — vine toamna-ndată
şi s-a dus parfumul şi-i rămân doar spini.

Inimă-nsetată, suflet fără pace
după ce te zbaţi tu, oare ce doreşti?
— Fericirea lumii? — nor ce se desface
piere-n clipa-n care crezi c-o dobândeşti.

Ce doreşti sărmane, ce aştepţi tu oare
slavă, prietenie, zbor ne-mpiedecat?
— N-aştepta zadarnic, lumea nu le are
şi-ai să vezi odată cât te-ai înşelat.

Cauţi tu mântuirea? — Ea e, numai ea e
singura comoară suflete sărac!
De-o adapi cu lacrimi, de-o porţi în văpae
şi-o hrăneşti cu sânge, vei avea-o-n veac.
 

Traian Dorz