Ce rost mai are?
 

Ce rost mai are harfa mea
de nu să-Ţi cânte numai Ţie
ce preţ mai are-orice-aş avea
când nu Ţi-l dau pe veşnicie?

Căci de-am un strai, îl am să-mbrac
cu el pe-un gol şi-o sărăcie;
un ban îl am pentr-un sărac
nu-s nimănui dator cât Ţie!

De am un cort, am să primesc
în el pe cel din pribegie
tot ce-am mai bun, am să-l jertfesc
cu dragă inimă doar Ţie.

De am un ac, sau un condei,
sau un copil cu bucurie
le am ca să-nţeleg că vrei
să Ţi le dăruiesc doar Ţie.

De am un dar cu care cânt
şi-o minte cât o avuţie
şi-o tinereţe şi-un cuvânt
— le am să-Ţi folosească Ţie.

Ce rost mai are tot ce am
în drumul scurt spre veşnicie
de n-am să Ţi-le-nchin şi n-am
să caut să-Ţi placă numai Ţie?
 

Traian Dorz