Ce rost mai ai?
Ce rost mai ai tu-n lume oare
nedând nimic din tot ce-adui,
ți-e plin adâncul de izvoare
dar n-alini setea nimănui.În nesătulele-ți hambare
tot strângi nesățios și pui,
dar din zgârcita lor strânsoare
n-astâmperi foamea nimănui.Ce rost puteai avea sub soare
și-n ce frumuseți puteai s-apui,
dar mergi în veșnica-nchisoare
tu n-ai fost frate nimănui.În largi dulapuri, sub zăvoare
grămadă avuția-ți pui,
dar rob al ei ca-ntr-o-nchisoare
tu nu-mbraci frigul nimănui.Știi calea cea mântuitoare
ai adevărul cum să-l spui
vezi câtă lume-n beznă moare
dar n-arăți calea nimănui...Vezi câți se frâng sub cruci amare
căutând odihna unde nu-i,
tu, cu priviri nepăsătoare
n-ajuți poverii nimănui.De-a semenilor tăi sudoare
în tine nici o milă nu-i
vei geme și tu-n stări amare
dar n-o să-i pese nimănui...
Traian Dorz