Ce liniștiți sunt pașii Tăi
Ce liniștiți sunt pașii Tăi
în mine când coboară
și pe-a iubirii mii de căi
ființa-mi înconjoară...Ca mersul stelelor pe cer,
ca răsăritul lunii,
ca luntrea gândului, năier,
pe apa rugăciunii,
ca izvorârea din afund
a stropilor spre unde,
ca taina harului profund
când duhul mi-l pătrunde,
ca rouă cerului senin
pe iarba aplecată,
ca seara ce-nfășoară lin
pădurea nemișcată,
ca șoapta dulcei adieri
prin spicele-nflorite,
ca pacea marilor tăceri
pe culmile-nsorite,
ca zvonul pașnicei cântări
din sânul primăverii,
ca sfintele înfiorări
din noaptea învierii...
Ca a iubirii dulci văpăi
spre-a inimii comoară. Ce liniștiți sunt pașii Tăi
în mine când coboară.
Traian Dorz