Ce grea-i ades
 

Ce grea-i ades povara sărmanei tale sorţi
când gemi sub ea şi tremuri şi-abia poţi s-o mai porţi.

Ce grea e suferinţa ce-o-nduri adeseori
când pierzi orice speranţă şi simţi că stai să mori.

Ce grea ţi-e îndoiala ce-ţi vine-adesea-n gând
tot ce-ai mai drag credinţei din tine dărâmând.

Ce greu e-al bănueli venin întunecat
când ţi-arde tot ce-ţi are iubirea mai curat.

Ce grea e-ntârzierea dorinţei îndelungi
când anii trec iar paşii slăbesc s-o mai ajungi.

Ce grea e-ncredinţarea că-n viaţă n-ai ştiut
să foloseşti prilejuri pe care le-ai avut.

Ce grele-s toate-acestea, dar mai nespus de greu
e-atunci când vezi că lumea te-a rupt de Dumnezeu.

De n-ar fi-atuncea harul şi Crucea lui Isus
o, cine-ar mai întoarce măcar privirea-n sus!
 

Traian Dorz