Cât am pierdut!...
 

Cât am pierdut noi pentru Tine,
e tot ce-n lume-aveam senin.
— Ce mult e pentru noi Isuse
dar pentru Tine, ce puţin!

Copii, soarele şi casa
ce-n lume numai una ai
iubirea, libertatea, visul
şi tot ce-i unic într-un grai.

Pe toate le-am pierdut, căci anii
trecuţi cu ele, nu mai vin,
nu mai revine viaţa dusă
şi tot ce-a fost a fi senin...

Pierduţi sunt anii când mânuţa
copiilor ne-ar fi-alintat
şi ziua când părinţii noştri
nemângăiaţi s-au-mormântat.

Pierdutu-s-a prietenia
cu bucuriile din ea
şi tot ce fiecare-n lume
odată numai, poate-avea.

Şi nu numai o zi, ca-n moarte,
şi-odată — Ţi le-am dăruit,
trăind, în fiecare clipă,
de mii de ori, Ţi le-am jertfit!

Pe faţa noastră suferinţa
neşters lăsat-a chipu-i mut
şi nimenea pe lumea asta
nu poate-ntoarce ce-am pierdut...

E unic pentru noi aceasta
— dar pentru vecii toţi câţi vin
şi pentru cât în ei ne-aşteaptă
Isuse Scump, — e prea puţin.
 

Traian Dorz